Bufonul nostru naţional ne informează de-aci, de la Biudopeşt, că a întregit istoric panoplia de succesuri ale Ministerului de Externe; adicătelea că am fi câştigat procesul de la Haga. Super-tare, compatrioţi! Mai avem puţin şi cucerim întreaga Ucraină prin eforturi diplomatice, nu? Ce zice cretinul ăsta care cică ne reprezintă: că mulţumită diplomaţiei, Curtea Internaţională de la Haga a dispus în favoarea României. Cum ar veni, noi am aranjat (pe căi diplomatice) cu Licuriciu' (licuricii) ca să primim o sentinţă favorabilă de la incoruptibilii judecători ai C.I.J..
Mi-este funciar scârbă de o asemenea prezumţie. Omul citat are pentru Justiţie (şi nu pentru cea dâmboviţeană) un respect egal cu cel manifest în faţa baligii de vacă; succesul nu este al justiţiei, ci al diplomaţiei. Adică al celora care vopsesc albu-n gri şi nergu-n bleo. Că băboiu' ăla care ne-a faulatat fiindcă n-am fost în stare să prezentăm contextul istoric al confiscării Insulei Şerpilor e şi era tot un Monicu Macovei, mânuitoarea (mânuitorul?) prepuţului prezidenţial...
Nea Băsescu, mai ai niţel din mandat. Te rog frumos, du-te şi te internează într-un sanatoriu. Asta dacă e aşa cum spui.. că ne iubeşti, că iubeşti România. Şi nu te mai externa, please...!
marți, 3 februarie 2009
Am câştigat...?!? Ce?
Astăzi, Curtea Internaţională de Justiţie de la Haga s-a pronunţat în privinţa litigiului româno-ucrainian cu privire la delimitarea frontierei maritime. Atât sursele media româneşti, cât şi cele ucrainiene prezintă hotărârea drept o victorie naţională. Dincolo de efuziunea momentului istoric de extindere a teritoriului românesc (prima din 1918 încoace, după rapturi succesive), invit eventualii cititori la o analiză lucidă a realităţii.
1. Ce a revendicat România în cadrul procesului:
- O suprafaţă de cca 12.000 kmp din luciul de apă al Mării Negre, ca zonă de suveranitate teritorială, pornind de la premisa că Insula Şerpilor este o simplă stâncă nelocuită şi nelocuibilă în Marea Neagră, fără importanţă în ceea ce priveşte partajarea platoului continental, urmând ca instanţa să pronunţe o hotărâre de delimitare fără a ţine cont de existenţa acesteia, potrivit Convenţiei de la Montego Bay.
2. Ce a revendicat Ucraina. (La Haga, procedura este puţin diferită; "pârâta" formulează în apărare propriile pretenţii, ca într-o veritabilă acţiune "reconvenţională" unde ea însăşi devine reclamantă).
a) În principal: că Insula Şerpilor (proprietate ucraniană) face parte din platoul continental ucrainian şi, prin urmare, insula are caracter de punct de referinţă în stabilirea frontierei (respectiv, insula este punctul limitrof de la care începe calcularea benzii de frontieră);
b) În subsidiar: că aceeaşi insulă este locuită (locuibilă) şi că are dreptul la delimitare proprie de frontieră în cadrul apelor naţionale ucrainiene.
Ce e cu Insula Şerpilor, pentru cei care nu ştiu, sugerez o documentare la http://ro.wikipedia.org/wiki/Insula_%C5%9Eerpilor. Am verificat sursa şi, uimitor pentru wiki, e chiar de încredere şi obiectiv documentată.
4. Ce a pronunţat Tribunalul Internaţional. Practic:
- respingerea pretenţiilor României cu privire la considerarea insulei ca nelocuită (nelocuibilă);
- respingerea pretenţiilor Ucrainei că insula face parte din platoul continental naţional;
- admiterea cererii subsidiare ucrainiene privitor la calitatea insulei de fi locuită (locuibilă) şi de a genera proprietate adiacentă.
Scor: 2-1 pentru Ucraina.
5. Efectele hotărârii:
România capătă 9.700 kmp din cei 12.000 revendicaţi, potrivit punctelor geografice de frângere a delimitării platoului continental.
Ucraina îşi vede recunoscută locuibilitatea insulei (pe care a primit-o cadou pe nimica) şi efectul acesteia în extinderea proprietăţii sale asupra zonei adiacente.
Scor: 4-1 pentru România.
Nu vreau să fac comentarii suplimentare. Am semnat tratatul cu Ucraina aşa cum l-am semnat, ca şi condiţie de admitere în NATO.Nu ştiu dacă trebuie să mă bucur că ni s-a recunoscut suveranitatea asupra a 9.700 kmp sau să mă întrisez că am pierdut suveranitatea asupra altor 2.300 kmp. Totuşi, fără defetism gratuit.. iar ne-am luat-o...
Am, totuşi, şi o veste bună: ăia 2.300 kmp pe care noi i-am pierdut - nu i-a câştigat Ucraina. Intră acum în "apele internaţionale", în "no men's land". Adică, de acolo, oricine poate lua ce vrea muşchii lui. Sau ce poate finanţele lui.
1. Ce a revendicat România în cadrul procesului:
- O suprafaţă de cca 12.000 kmp din luciul de apă al Mării Negre, ca zonă de suveranitate teritorială, pornind de la premisa că Insula Şerpilor este o simplă stâncă nelocuită şi nelocuibilă în Marea Neagră, fără importanţă în ceea ce priveşte partajarea platoului continental, urmând ca instanţa să pronunţe o hotărâre de delimitare fără a ţine cont de existenţa acesteia, potrivit Convenţiei de la Montego Bay.
2. Ce a revendicat Ucraina. (La Haga, procedura este puţin diferită; "pârâta" formulează în apărare propriile pretenţii, ca într-o veritabilă acţiune "reconvenţională" unde ea însăşi devine reclamantă).
a) În principal: că Insula Şerpilor (proprietate ucraniană) face parte din platoul continental ucrainian şi, prin urmare, insula are caracter de punct de referinţă în stabilirea frontierei (respectiv, insula este punctul limitrof de la care începe calcularea benzii de frontieră);
b) În subsidiar: că aceeaşi insulă este locuită (locuibilă) şi că are dreptul la delimitare proprie de frontieră în cadrul apelor naţionale ucrainiene.
Ce e cu Insula Şerpilor, pentru cei care nu ştiu, sugerez o documentare la http://ro.wikipedia.org/wiki/Insula_%C5%9Eerpilor. Am verificat sursa şi, uimitor pentru wiki, e chiar de încredere şi obiectiv documentată.
4. Ce a pronunţat Tribunalul Internaţional. Practic:
- respingerea pretenţiilor României cu privire la considerarea insulei ca nelocuită (nelocuibilă);
- respingerea pretenţiilor Ucrainei că insula face parte din platoul continental naţional;
- admiterea cererii subsidiare ucrainiene privitor la calitatea insulei de fi locuită (locuibilă) şi de a genera proprietate adiacentă.
Scor: 2-1 pentru Ucraina.
5. Efectele hotărârii:
România capătă 9.700 kmp din cei 12.000 revendicaţi, potrivit punctelor geografice de frângere a delimitării platoului continental.
Ucraina îşi vede recunoscută locuibilitatea insulei (pe care a primit-o cadou pe nimica) şi efectul acesteia în extinderea proprietăţii sale asupra zonei adiacente.
Scor: 4-1 pentru România.
Nu vreau să fac comentarii suplimentare. Am semnat tratatul cu Ucraina aşa cum l-am semnat, ca şi condiţie de admitere în NATO.Nu ştiu dacă trebuie să mă bucur că ni s-a recunoscut suveranitatea asupra a 9.700 kmp sau să mă întrisez că am pierdut suveranitatea asupra altor 2.300 kmp. Totuşi, fără defetism gratuit.. iar ne-am luat-o...
Am, totuşi, şi o veste bună: ăia 2.300 kmp pe care noi i-am pierdut - nu i-a câştigat Ucraina. Intră acum în "apele internaţionale", în "no men's land". Adică, de acolo, oricine poate lua ce vrea muşchii lui. Sau ce poate finanţele lui.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)